Incalzitoarele pentru apa acvariului

Puterea încălzitoarelor electrice este determinată de temperatura camerei, de volumul bazinului, precum şi de temperatura pe care trebuie s-o atingă apa din bazin. Bineînţeles, se va ţine
seama şi de tensiunea reţelei.
Ce fel de încălzitoare trebuie să alegem pentru acvariile noastre:
Capacitatea bazinelor umplute şi acoperite de a ceda căldura a fost calculată în funcţie de dimensiunile lor, stabilind factorul de transmitere termică (K). Valoarea acestui factor este înscrisă
în tabel.

Filtre pentru tratarea fizica a apei

Pentru tratarea fizică a apei in acvaristică se întrebuinţează filtre interne şi externe.
Filtrele interne se aşază chiar în interiorul acvariului. Ele au avantajul că nu răcesc apa, iar materialul filtrant poate fi schimbat cu uşurinţă. Filtrele interne se folosesc de obicei pentru filtrarea
apei din bazinele mai mari. Ele au dezavantajul că reduc volumul apei din bazin.
Dintre filtrele interne enumerăm ; filtrul de fund, filtrul de strat fără puţ tubular şi filtrul cu sistem tubular. Cele mai multe tipuri de filtre pot fi confecţionate cu mijloace proprii, avînd grijă ca dimensiunile lor să fie adecvate volumului acvariului.

ÎMBUNĂTĂŢIREA CALITĂŢII APEI ACVARIULUI

Calitatea apei din acvariu poate fi îmbunătăţită pe cale fizică, chimică si biologică. Dintre mijloacele fizice amintim : aerarea apei din acvariu, filtrarea, încălzirea, răcirea şi iluminarea. Aerarea apei. Dacă numărul peştilor din acvariu este prea mare, lucru ce periclitează echilibrul biologic, se recomandă rărirea efectivului sau completarea conţinutului de oxigen al apei din acvariu cu ajutorul diferitelor dispozitive de aerare. Operaţiunea de aerare se realizează astfel: dintr-un rezervor al cărui conţinut se află sub presiune aerul trece printr-un pulverizator, astfel încît ajunge în apă sub formă de bule mărunte, îmbogăţind-o cu oxigen (fig. 4). Oxigenul ca atare (oxigenul industrial, de exemplu) nu poate fi folosit la reoxigenarea apei.

PROPRIETĂŢILE CHIMICE ALE APEI

Conţinutul in oxigen solvit. Pentru peştii ornamentali şi pentru celelalte vieţuitoare din acvariu conţinutul apei în oxigen solvit este de importanţă vitală. Oxigenul apelor naturale, al biotopurilor din regiunile tropicale sau subtropicale, ca şi din ţara noastră, provine pe de o parte din asimilaţia plantelor, ca rezultat al asimilaţiei clorofiliene, iar pe de altă parte din aerul atmosferic, obţinut prin acţiunea valurilor, a vînturilor sau a ploii.
în apa acvariului oxigenul rezultă din procesul de fotosinteză sau este introdus cu dispozitivul de aerisire a apei. Cantitatea de oxigen solvită în apă se exprimă fie în centimetri cubi, fie in milîgrame şi se raportează întotdeauna la un litru de apă (greutatea unui centimentru cub de oxigen este de 1,42857 mg; l mg O2-0,7 cm3).
Intre cantitatea de oxigen solvită şi temperatura apei există o relaţie directă : cu cît apa este mai caldă, cu atît conţine mai puţin oxigen şi invers. Un litru de apa curată, Ia presiunea atmosferică normală de 760 mm, conţine în funcţie de temperatură, următoarele cantităţi de oxigen solvit: