seama şi de tensiunea reţelei.
Ce fel de încălzitoare trebuie să alegem pentru acvariile noastre:
Capacitatea bazinelor umplute şi acoperite de a ceda căldura a fost calculată în funcţie de dimensiunile lor, stabilind factorul de transmitere termică (K). Valoarea acestui factor este înscrisă
în tabel.
Cunoscînd volumul bazinului şi factorul K, precum şi temperatura medie a camerei, deci temperatura apei neîncălzite, putem calcula cu uşurinţă puterea în waţi a corpului de încălzire pe care va trebui să-1 folosim. Formula este :
pw = K(Ta-Tc),
în care P» — puterea în waţi a corpului de încălzire; K —factorul de transmitere termică din tabel; Ta=temperatura apei şi Tc = temperatura camerei, ambele în grade Celsius.
Să presupunem că temperatura apei Ta — 23°C, temperatura camerei Tc—18°C, iar acvariul are o capacitate de 60 l, factorul K = 5. în acest caz avem următoarea relaţie : Pw -5 (23— 18)=5XS-25; deci încălzitorul trebuie să fie de 25 W.
Putem calcula şi temperatura la care poate fi adusă apa cu ajutorul unui încălzitor cu o putere cunoscută (în waţi) şi ia o temperatură dată a mediului. Pentru aceasta folosim următoarea formulă:
T — T a — Ic p în care notaţiile sînt aceleaşi ca în formula precedentă.
De exemplu, să presupunem că încălzitorul dat are Pw -60 W, temperatura camerei Te = 18°C, bazinul are tot 60 l, deci factorul K = 5.
In acest caz avem :
Tw = 18 + —5 = 30°C, deci temperatura apei va fi de 30°C.
Puterea încălzitorului necesar pentru a atinge temperatura dorită a apei în funcţie de volumul acvariului şi de temperatura camerei o găsim în tabelul ce urmează :
Din tabel se vede limpede că în bazinele mai mari condiţiile termice sînt mai constante şi că pentru încălzirea acestora este nevoie de corpuri de încălzire cu o putere relativ mai mică, deci şi de un consum mai redus de curent electric. Aşadar, iarna bazinele mai mari sînt mai economice decît cele mici.In legătură cu încălzirea trebuie să mai amintim faptul că temperatura apei este influenţată în mare măsură de grosimea stratului de nisip, de suprafaţa bazinului, de gradul de acoperire etc. în orice caz, aşa cum am mai arătat, este economic ca peştii să ierneze în bazine mai mari (efectul variaţiilor de temperatură este mai mare asupra apei din bazinele mici, deci încălzirea lor va fi rnai costisitoare).
Răcirea apel din acvariu. Sub influenţa soarelui de vară adeseori apa din acvariu se încălzeşte prea mult, depăşind valoarea optimă cerută de vieţuitoarele din acvariu, lucru ce impune răcirea temporară a apei, Dacă încălzirea este moderată, se poate obţine o uşoară răcire a apei prin ventilare. Cind acvariul s-a încălzit prea mult, se utilizează o instalaţie de răcire. In orice caz nu se vor introduce în
bazin bucăţi de gheaţă, deoarece acestea conţin impurităţi dăunătoare peştilor şi modifică chimismul apei, determinînd şi o răcire neuniformă. Cel mai simplu dispozitiv de răcire a apei este încălzitorul
cu serpentină, apa fiind trecută prin vase umplute cu bucăţi de gheaţă cu sare. Aerul care intră prin tubuşorul de aerare readuce în acvariu apa răcită. Cantitatea de apă poate fi reglată cu ajutorul unui şurub cu clemă, astfel încît răcirea sa se produce treptat.
Pentru răcirea apei se mai poate utiliza şi filtrul extern.
Acesta presupune înjghebarea unui sistem închis de tuburi : se leagă tubul de sifonare a apei murdare cu cel de readucere a apei fillrate prin intermediul unui tub de cauciuc cu diametru potrivit. Materialul filtrant se înlocuieşte cu bucăţi de gheaţă. Indiferent de sistemul utilizat este necesar să controlăm în permanenţă temperatura din bazin, pentru a nu se produce o răcire excesivă a apei.
Urmatorul articol - Mijloacele chimice pentru tratarea apel acvariului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu