Calitatea apei din acvariu poate fi îmbunătăţită pe cale fizică, chimică si biologică. Dintre mijloacele fizice amintim : aerarea apei din acvariu, filtrarea, încălzirea, răcirea şi iluminarea. Aerarea apei. Dacă numărul peştilor din acvariu este prea mare, lucru ce periclitează echilibrul biologic, se recomandă rărirea efectivului sau completarea conţinutului de oxigen al apei din acvariu cu ajutorul diferitelor dispozitive de aerare. Operaţiunea de aerare se realizează astfel: dintr-un rezervor al cărui conţinut se află sub presiune aerul trece printr-un pulverizator, astfel încît ajunge în apă sub formă de bule mărunte, îmbogăţind-o cu oxigen (fig. 4). Oxigenul ca atare (oxigenul industrial, de exemplu) nu poate fi folosit la reoxigenarea apei.
Pentru introducerea aerului în acvariu putem folosi tuburi groase de 4 mm, confecţionate din metal, sticlă, cauciuc sau material plastic,- în apă se introduce însă numai tubul de sticlă. Dozarea
aerului se reglează cu o cJemă cu şurub, montată pe tubul de aer, în afara bazinului. Dacă aerul care vine prin tub trebuie dirijat Ia mai multe acvarii, se intercalează un distribuitor.
Pulverizatorul de aer se confecţionează din piatră ponce, din gresie, din sticlă sau, mai recent, din material plastic ; el poate fi reprezentat şi de o bucăţică de trestie . Cel mai simplu aerator este cel cu rezervor de aer. La un rezervor din tablă de fier, de aproximativ 20 l, se montează un manometru şi o supapă reductoare apoi, cu o pompă obişnuită de automobil, se comprimă aerul în
rezervor pînă la presiunea de aproximativ 4 atmosfere . Aerul este trecut din rezervor în acvariu prin tubul de aer, prin reductor şi prin pulverizator. Un astfel de rezervor poate aproviziona
cu aer un acvariu de 50—60 l timp de 24 de ore. La nevoie, în locul rezervorului de fier se poate folosi şi o cameră de automobil.
Pentru aerarea apei se poatpoate utiliza şi o pompă de mină cu pară de cauciuc.
Dispozitivul de aerare cu rezervor de aer a fost înlocuit în ultimul timp cu aeratorul electric cu membrană. Acesta funcţionează cu curent alternativ sau continuu şi, dacă este bine construit,
poate aproviziona cu aer 10—-15 acvarii. Confecţionarea dispozitivului nu costă mult, iar consumul de curent este foarte redus.
Aeratorul electric cu membrană este alcătuit dintr-o bobină cu miez de fier, deasupra căreia se gaseşte o membrană pusă în legătură cu ventil. Dacă prin bobina trece curent alternativ miezul de fier se magnetizează. Acest magnetism scade şi creste la intervale scurte, corespunzător oscilaţiilor curentului, punînd membrana de metal în vibraţie (ca la soneria electrică).
Aceasta, la rîndul ei, face să vibreze membrana de cauciuc întinsă pe camera ventilului, apăsînd-o şi eliberînd-o alternativ, în camera ventilului se găseşte ventilul aspirator, respectiv de
compresiune, care reglează şi intrarea aerului . Acest aparat prezintă, însă, un dezavantaj '• produce un zgomot neplăcut. Zgomotul poate fi atenuat prin aşezarea aparatului pe un burete şi
acoperirea instalaţiei cu o cutie. Astăzi se fabrică aeratoare electrice cu membrană de mare capacitate.
La aerarea unor bazine mai mari se folosesc pompe de aer acţionate de un motor electric de 0,1—0,2 CP. Pentru siguranţă se montea/ă în conducta principală a instalaţiei de aerare şi un manometru
cu sonerie de aîarmă constînd dintr-un tub de sticlă îndoit în formă de U, montat pe o placă de lemn, care se umple pe jumătate cu mercur. Intr-unul din orîficii se introduc două sîrme de fier, astfel incit una dintre ele să pătrundă adînc în mercur, iar cealaltă să intre numai cînd nu există presiune, îndoim sîrmele la capătul tubului de sticlă, le fixăm cu un mic inel de cauciuc, apoi
le legăm la derivaţie cu ajutorul unui tub de cauciuc. La capătul dinafară al celor două sîrme legăm o sonerie de curent alternativ, care se poate cupla la reţea printr-un mic reductor.
Dacă -dispozitivul de aerare funcţionează normal şi conducta de aer este în stare bună, mercurul
se ridică în braţul b al tubului în formă de U. Cu ajutorul hîrtiei gradate, 'aşezată dedesubtul tubului,
se poate controla starea întregii instalaţii. Dacă apare un defect al maşinii sau al sistemului de
conducte, presiunea scade, mercurul închide circuitul sîrmelor din braţul a şi soneria de alarmă.
Soneria poate fi înlocuită şi cu un bec roşu. Cînd mercurul închide circuitul celor două slrme, becul
roşu se aprinde.
Putem construi un dispozitiv de aerare care să poată fi conectat la un robinet, funcţionînd
cu ajutorul presiunii apei. Aeratorul de presiune hidrostatică funcţionează astfel : apa din robinet trece printr-un tub de cauciuc, apoi prin pompa do aer, antrenînd şi aerul atmosferic, pe care-1 comprimă în sticla Woulf r de aici aerul ajunge printr-o conductă şi un pulverizator în apa
acvariului. Apa se scurge în chiuvetă. Pomparea aerului poate fi reglată prin deschiderea sau închiderea robinetului.
Aeratorul hidrostatic se poate realiza şi în lipsa instalaţiei de apă.
Presiunea hidrostatică se obţine prin aşezarea unui rezervor de sticlă pe un dulap de aici printr-un tub de cauciuc subţire apa se scurge în alt vas, aflat pe podea, antrenind aerul spre acvariu Cînd toată apa din vasul de sus s-a scurs în cel de jos, se schimbă vasele între ele.
In prezent se fabrică aparate de aerare de mare randament, cu
unul sau două pistoane,
Filtrarea apei din acvariu. Apa din acvariu trebuie filtrată cînd observăm că s-a tulburat din cauza abundenţei de particule solide. Prin filtrare ea devine limpede, fără să-şi piardă din însuşiri.
Pentru tratarea fizică a apei in acvaristică se întrebuinţează filtre interne şi externe.
In continuare, in articolul urmator vom vorbi despre filtre
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu