sâmbătă, 26 aprilie 2014

CIRCUITUL MATERIEI ÎN APĂ

CIRCUITUL MATERIEI ÎN APĂ

Alături de procesul de fotosinteza, în apa acvariului (ca şi în apele naturale) au loc şi alte forme de asimilaţie. Aşa, de exemplu, bacteriile aerobe pot folosi drept sursă de energie nu razele  solare, ci o reacţie chimică, pentru producerea substanţei organice vii ele utilizînd carbonul din bioxidul de carbon.

Fig.3

Apa acvariului conţine diferite substanţe, în componenta cărora intră oxigenul şi carbonul, elemente care fac posibilă viata, nutriţia şi înmulţirea plantelor din acvariu. Dintre substanţele care
se găsesc în stare solvită fac parte : minerale (calciu, magneziu, fier, fosfor etc.), gaze (oxigen, CO2, N2, CHţ, H2S, NH3 etc.) şi combinaţii albuminoide, adică resturi de plante şi de animale. In apa acvariului toate aceste substanţe apar sub forma celor mai variate combinaţii chimice şi sînt utilizate de plante, care — cu ajutorul luminii solare — le transformă in materie vie (fig. 3).
In acvariu, ca şi în orice mediu acvatic, procesele de creare şi de distrugere a materiei organice se succed în permanenţă, aşa încît nu se poate ajunge la formarea unor depozite de materie vie.
In prezent, nu se mai introduce pămînt pe fundul acvariului, plantele fiind sădite în nisip bine spălat, în circuitul biologic din apa acvariului unele substanţe primare sînt consumate de peşti sau de plante sau se găsesc in cantitate insuficientă. Pentru completarea lor se folosesc diferite reţete de săruri nutritive, pe care acvarofilii le dozează periodic (la 4—6 săptămîni) în apa acvariului.
Intr-un acvariu mai puţin îngrijit pot avea loc unele fenomene de descompunere cu ajutorul microorganismelor, în urma cărora apar în apă diferite substanţe, ca amoniac (NHa), nitraţi (NOa),
hidrogen sulfurat (f^S) etc.
In mod obişnuit, asemenea procese de descompunere au loc în special în acvarii neîngrijite, neaerisite, cu apă nefiltrată, ceea ce poate provoca moartea peştilor. Iată de ce, ca o măsură preventivă, apa acvariului va fi filtrată în permanenţă, iar oxigenul se va suplini nu numai pe cale naturală (prin fotosinteză), ci şi prin ventilaţia
permanentă a apei acvariului cu mijloace mecanice.
Chimismul apei din acvariu (ca şi cel al apelor naturale) este supus unor schimbări permanente, care se repetă periodic. Aceste schimbări sînt consecinţa unor modificări meteorologice, de luminozitate,
de temperatură etc. Astfel, în apa acvariului s-au observat schimbări zilnice (chiar din oră în oră), lunare etc.
Condiţiile atmosferice au o influentă directă asupra apei acvariului şi locuitorilor ei, schimbarea presiunii atmosferice influenţînd conţinutul apei în oxigen şi comportarea unor specii de peşti. De exemplu, la o temperatură de 20°C şi la o presiune atmosferică de 755 mm, apa acvariului conţine 6,48 cm' de oxigen. Dacă presiunea apei scade la 750 mm, se schimbă şi conţinutul ei în oxigen. Acesta scade la 6,28 cm3. Sînt peşti care reacţionează imediat la schimbare (de exemplu, tiparul, care are respiraţie suplimentară intestinală).
Acoperirea bruscă a cerului cu nori negri, deci o lumină solară insuficientă, provoacă oprirea producerii oxigenului de către plante şi atrage după sine cumularea produselor rezultate din activitatea de dezasimilare a organismelor din acvariu. Concentraţia ionilor de hidrogen (pH) apei se poate schimba zilnic sau chiar
din oră în oră sub influenta excesului de lumină (în special vara) şi de temperatură, în astfel de condiţii, în acvariu apare fenomenul nedorit de „înflorire a apei", manifestat printr-o înmulţire abundentă a unor alge verzi; într-un centimetru cub de apă s-au numărat pînă la 850 000 de alge din specia Mycrocystis lerugînosa
sau l 000 000 de exemplare din specia Carîeria cardiformis. Aceste alge verzi produc oxigen în cantităţi sporite, ceea ce duce la o suprasaturaţie a apei în oxigen (pînă la 400%), fapt care poate avea drept consecinţă îmbolnăvirea peştilor din acvariu.
Printr-o populare corespunzătoare a acvariului cu plante şi peşti, prin aşezarea bazinului într-un loc cu luminozitate corespunzătoare, prin folosirea mijloacelor mecanice de aerisire şi de încălzire a apei sau prin dozarea luminii, adică printr-o îngrijire corespunzătoare a acvariului, toate efectele negative ale mediului înconjurător se pot preveni sau, dacă au apărut, se pot corecta.
Din cele de mai sus rezultă că indivizii comunităţii de viată ai acvariului (plantele şi animalele) acţionează unul asupra altuia, se condiţionează reciproc, formind un circuit, la care materia şi energia participă după legităţi binecunoscute. Circuitul materiei şi al energiei în apa acvariului este un proces complex şi în continuă
desfăşurare ; în „micul lac" dintre pereţii de sticlă mor si se nasc în permanentă unele organisme.
Acvariul fiind totuşi un mediu artificial, este absolut necesară Intervenţia sistematică şi calificată a acvaristului pentru dirijarea fenomenelor în direcţia dorită. Această acţiune va avea un succes sporit dacă acvarofilul va cunoaşte în primul rînd mediul în care trăiesc peştii, adică apa din acvariu şi calităţile ei.


Urmatoarea postare va fi  " Capitolul II APA ACVARIULUI "

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu